Mă apuc de meditație pentru 30 de zile - #ObiceiGalantom

Atenție, text lung și personal!

Acum că v-am atras atenția cu poza cu mine camuflată, care nu are nicio legătură cu ce urmează să zic, vreau să spun că...

Tocmai a trecut ziua mea, dar nu despre asta voiam să vorbesc (deși...în caz că ai ratat să-mi urezi ceva, acum ai o șansă să te revanșezi, hihi). Citește până la capăt și vei afla cum.

Ce voiam să zic e că am primit de dimineață un newsletter care mă întreba dacă am vreo curiozitate despre meditație. Mesajul ăsta a fost cireașa care m-a făcut să fac pasul mare și să sar peste hop, hopul în care stai inert și nu iei acțiune. N-ați înțeles nimic până acum, știu. Ce vreau să zic e că mă apuc să meditez. 

(cine nu înțelege conceptul și vrea să facă glumițe, poate să dea stop la citire)

Adopt un obicei bun, cum se zice aici la prietenii de la Galantom. Am cam terminat procesul de terapie, care a durat aproape doi ani de frământări, întrebări, răspunsuri, revelații și toate treburile astea lăuntrice întoarse pe toate părțile. A fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea nici prea lungă, nici prea scurtă. Doar că s-a terminat (pentru că sunt fată mare, am împlinit acuși 27 de ani, la mulți ani mie, primesc donații pentru alții) - și acum pare-se că trebuie să mă descurc singură.

E greuț, pentru că mintea mea nu se odihnește niciodată. Dacă urmăriți pagina Mercur Retrograd de pe Insta (nu fac reclamă, dar e chiar faină) și dați acolo la gemeni, o să vedeți că vocile din capul lor nu tac niciodată. Mai ales că suntem doi! Da, deci ce vreau să spun e că nonstop mă gândesc la 3714 lucruri deodată. Unde mai pui că visez aproape în fiecare noapte, deci acțiune am și-n somn și mintea tot nu se relaxează...

De mult mă gândeam că meditația poate fi soluția, dar nu m-a impulsionat nimic suficient de tare să o apuc de coarne. Acum am un motiv puternic - am ales o cauză/ un proiect în care cred (Bikers for Humanity se numește, v-am mai rugat să donați pentru ei) și pe care vreau să-l susțin.

De aici înainte îmi asum că duc provocarea la capăt (adică o să meditez cel puțin 30 de zile) iar voi ar trebui să mă încurajați. Pentru că sunteți prietenii mei și îmi vreți binele și tot așa. Adică voi donați pentru asociație, iar asta mă face pe mine mai responsabilă să mă țin de treabă până la final. Sau, cum îmi place mie să zic, eu mă ajut, voi mă ajutați și împreună îi ajutăm pe ceilalți (pare complicat, dar nu e).

Dați un leu, eu respir un minut. Merge? Și dacă nu vă pasă de mine și meditația mea dubioasă, gândiți-vă că sunt oameni care nu au o casă. Iar pentru ei, orice gest contează. 

Mulțumesc! Mult :)

Ioana

P.S: Dacă nu știi prea multe despre Bikers for Humanity, reiau aici ce am mai spus o dată. Eu mi-am luat inspirația de la Cristian Hrubaru, coordonatorul asociației, care e unul dintre oamenii cu cel mai mare suflet pe care am avut ocazia să-i cunosc. Luați de ascultați de la minutul 02:09 - https://www.youtube.com/watch?v=XWOlqeKJKDs și lăsați-vă convinși de naturalețea și simplitatea cu care el face bine.